Circuite elecrtice simple

Contactul electric este ansambul compus din doua piese metalice (piese de contact) a caror atingere permite trecerea curentului elecrtic.
Un circuit electric este o reţea electrică în buclă închisă ce include componente electrice şi (evtl. electromecanice), realizându-se astfel o cale închisă (cu dus şi întors) pentru curentul electric. Principial, d.p.d.v. electric o reţea este o conexiune dintre două sau mai multe componente, şi poate fi şi deschisă, nu neapărat un circuit închis.
Reţelele electrice, care se compun din surse de tensiune sau de curent, elemente liniare (rezistori, capacităţi - condensatori, inductori) şi elemente liniar distribuite (linii de transmisie a energiei), pot fi analizate prin metode algebrice pentru determinarea răspunsului în DC (curent continuu), în AC (curent alternativ), sau şi în regim tranzitoriu. Aceste reţele sunt numite reţele electrice analogice (liniare).
O reţea care în plus conţine şi componente electronice active se numeşte circuit (reţea) electronic. Aceste reţele pot fi liniare, neliniare (digitale) sau combinate, şi necesită un design şi o analiză mai complexă. În zilele noastre circuitele electrice şi electronice au atins un grad extrem de complexitate, cât şi de miniaturizare.
Pentru a construi un circuit electric, fie analogic fie digital, inginerii electricieni calculează tensiunile şi curenţii în toate punctele circuitului. Circuitele liniare, care sunt circuite care au la intrare şi la ieşire aceeaşi frecvenţă, pot fi analizate folosind teoria numerelor complexe. Circuitele neliniare pot fi analizate în mod satisfăcător doar cu ajutorul computerului, folosind programe specializate. Există însă şi tehnici de estimare.
Limbajele de programare pentru simularea circuitelor, aşa cum ar fi VHDL sau PSPICE, permit inginerilor proiectarea circuitelor într-un timp scurt şi cu costuri reduse, în acelaşi timp eliminând erorile uzuale.
Elemte pasive de circuit sunte acele elemente care intra in componenta circuitelor elecrice si au rol de consumatori.
Rezistoarele sunt elemente de circuit de limitare a curentului elecrtic.

Definiţia componentei electronice: o realizare distinctă, caracterizată de mai multe proprietăţi fizice, cu carcater monolitic (deci fără posibilitatea descompunerii în alte elemente utilizabile în construcţia aparatelor electronice).

Clasificarea lor se poate face după mai multe criterii:

1.Capacitatea de a transforma energia electrică de curent continuu în energie de curent alternativ

2.Natura purtătorilor de sarcină ce participă la conducţia electrică din componentă

Componentele pasive nu permit, numai prin funcţionalitatea lor, transformarea energia de curent continuu în energie de curent alternativ. Ca o consecinţă cu ele nu se poate realiza amplificarea în putere a semnalelor variabile. Exemple: rezistorul, condensatorul, bobina, dioda, etc.

Componentele active permit transformarea energiei de curent continuu în energie de curent alternativ. Această proprietate permite să se obţină amplificarea semalelor variabile în putere. Exemple: tranzistoare, tiristoare, etc.

Definiţia componentei electronice: o realizare distinctă, caracterizată de mai multe proprietăţi fizice, cu carcater monolitic (deci fără posibilitatea descompunerii în alte elemente utilizabile în construcţia aparatelor electronice).

Clasificarea lor se poate face după mai multe criterii:

1.Capacitatea de a transforma energia electrică de curent continuu în energie de curent alternativ

2.Natura purtătorilor de sarcină ce participă la conducţia electrică din componentă

Componentele pasive nu permit, numai prin funcţionalitatea lor, transformarea energia de curent continuu în energie de curent alternativ. Ca o consecinţă cu ele nu se poate realiza amplificarea în putere a semnalelor variabile. Exemple: rezistorul, condensatorul, bobina, dioda, etc.

Componentele active permit transformarea energiei de curent continuu în energie de curent alternativ. Această proprietate permite să se obţină amplificarea semalelor variabile în putere. Exemple: tranzistoare, tiristoare, etc.

Rezistorul este o piesă componentă din circuitele electrice şi electronice a cărei principală propietate este rezistenţa electrică. Rezistorul obişnuit are două terminale; conform legii lui Ohm, curentul electric care curge prin rezistor este proporţional cu tensiunea aplicată pe terminalele rezistorului (). Cel mai important parametru al unui rezistor este rezistenţa sa electrică, exprimată în ohmi.

Rezistoarele sunt complet caracterizate prin relatia intre tensiunea la borne si intensitatea curentului prin element, atunci când dependenţa U=f(I) este liniară. Rezistoarele se pot clasifica dupa mai multe criterii.

Dupa materialul folosit, se realizează: rezistoare din metale sau aliaje metalice (sarme sau benzi); rezistoare peliculare, (pelicule depuse pe un suport izolat); rezistoare cu lichid, bazate pe rezistenta unui strat de lichid intre două plăci metalice cufundate in lichid.

Un rezistor variabil este un rezistor a cărui rezistenţă electrică poate fi ajustată prin deplasarea mecanică a unui contact electric intermediar; cel mai adesea rezistoarele de acest tip au trei terminale: capetele rezistorului (între care rezistenţa este maximă şi constantă) şi conexiunea la contactul mobil.

În circuit, rolul rezistorului poate fi:

• -producerea tensiunii dorite între două puncte din circuit;
• -producerea curentului dorit printr-o altă piesă a circuitului;
• -divizarea unei tensiuni într-un raport fix (circuit divizor de tensiune);
• -terminarea unei linii de transmisie.