Aparate elecrice de conectare si proectie

Aparatele electrice de conectare sunte aparate care au destinatie asigurarea inchiderii circuitelor (pentru alimentarea consumatorilor cu energie elecrtica).
Aparatele de protectie sunt aparate care protejeaza  circuitele in care se monteaza atunci cand marimile electrice ale circuitelor nu se incaderaza in valorile admise.Cele mai utilizate aparate de protectie sunt sigurantele fuzibile.
Intrerupatoare:
 Un întrerupător automat este un comutator electric automat destinat să protejeze circuitele electrice împotriva scurtcircuitelor, astfel încât circuitul protejat să nu sufere stricăciuni din cauza efectelor termice provocate de un curent mai mare decât cel nominal. Spre deosebire de siguranţele electrice fuzibile, care după fiecare declanşare trebuie înlocuite (deoarece se arde fuzibilul), întrerupătoarele automate trebuie doar reanclanşate manual după înlăturarea defectului sau încetarea stării de suprasarcină, aceasta deosebindu-le de siguranţele automate care reanclanşează singure în cazurile menţionate. Întrerupătoarele automate există într-o largă diversitate de mărimi, de la întrerupătoare miniatură până la întrerupătoare de foarte mari dimensiuni, folosite la tensiuni foarte înalte (e.g. 400kV). Numărul de poli poate fi 1, 1+N, 2, 2+N, 3, 3+N,4P

Releul magnetic şi releul termic

Curba de funcţionare a unui întreruptor automat cu protecţie magnetică şi termică

Întreruptoarele au în construcţie un releu electromagnetic, care comandă declanşări foarte rapide în caz de scurtcircuit, care este, de altfel, şi funcţia principală a întreruptoarelor. Curentul releului este reglabil, şi se alege mai mare decât al supracurenţilor temporari de scurtă durată, cum ar fi cei ce apar la pornirea motoarelor electrice.
Întreruptoarele sunt fi prevăzute şi cu un releu termic. Acesta funcţionează pe principiul termo-bimetalului, oferind o protecţie temporizată la deschidere, în funcţie de suprasarcină.
Întreruptoarele automate pot fi prevăzute şi cu releu de detecţie al curenţilor reziduali, numită şi protecţie diferenţială, care detectează posibilele scurgeri de curent spre exteriorul circuitului. Această protecţie măsoară suma curenţilor prin cele trei faze, care în condiţii normale trebuie să fie zero, orice altă valoare (peste un anumit prag reglabil) ducând la alarmare sau întreruperea circuitului.
Deşi întreruptoarele pot avea şi funcţia de pornire/oprire a consumatorului, acest regim de funcţionare nu este recomandat, deoarece, constructiv, din cauza arcului electric (provocat între contactele sale metalice - la deschidere- şi care dezvoltă multă căldură), ele sunt concepute pentru un număr redus de comutări.

Arcul electric

În primele momente ale unui scurtcircuit sau al unei stări de suprasarcină (neadmisibilă), întreruptorul şi circuitul protejat sunt străbătute de un supracurent mult peste cel nominal. Când se deschid contactele întreruptorului, între ele se formează un arc electric. Rolul de stingere a acestui arc revine camerei de stingere a întrerupătorului. Întreruptoarele automate folosite la tensiuni mari au ca mediu de stingere a arcului electric: vidul, gaze inerte, (hexafluorura de sulf – SF₆ un gaz puternic electronegativ) sau uleiul dielectric.
Întreruptoarele moderne sunt construite cu limitare de curent (curent maxim admisibil), astfel că în cazul unui scurtcircuit sau suprasarcini neadmisibile, curentul nu poate atinge valoarea maximă teoretică. Curentul maxim pe care îl poate întrerupe un întreruptor poartă numele de capacitate de rupere. În caz de depăşire a acestui curent, întreruptorul, deşi declanşează, datorită puterii electrice excesive conduse prin circuit este posibil să nu reuşească să stingă arcul electric format între contactele sale, curentul de scurtcircuit (sau cel limitat) circulând în continuare, putându-se produce avarii serioase în instalaţia protejată, respectiv el însuşi se poate defecta sau îşi micşorează considerabil durata de viaţă.

Curentul nominal

Standardul internaţional IEC 60898-1 defineşte curentul nominal (I_n) al întrerupătoarelor automate de uz casnic ca fiind curentul la care acesta poate funcţiona neîntrerupt (la o temperatură ambiantă de 30 °C). Valorile uzuale ale curentului nominal al întrerupătoarelor sunt: 6A, 10A, 16A, 25A, 32A, 40A, 50A, 63A, 80A, 100A, 160A, 250A, 400A, 630A, 800A, 1000A, 1250A, 1600A, 2500A, etc. Din punct de vedere al curentului magnetic (I_m), întrerupătoarele sunt din categoria „B” (I_m = 3÷5 I_n), „C” (I_m = 5÷10 I_n) sau „D” (I_m = 10÷20 I_n).
La alegerea unui întrerupător trebuie să respecte criteriile de selectivitate, adică să nu întrerupă, în caz de defect, înaintea unui alt întrerupător situal în aval, şi nici după unul situat în amonte. Selectivitatea poate fi de curent sau de timp.Priza este un dispozitiv de conectare cu ajutorul căruia se realizează legătura electrică a unui receptor mobil la o reţea electrică prin intermediul unei fişe de curent. Este un orificiu, cu un dispozitiv de obturare sau de reglare, făcut în peretele unei încăperi, al unui generator, al unei conducte etc., prin care se realizează legătura electrică.